Think about it

It started out innocently enough. I began to think at parties now and then to loosen up. Inevitably though, one thought led to another, and soon I was more than just a social thinker.

I began to think alone – “to relax,” I told myself – but I knew it wasn’t true.

Thinking became more and more important to me, and finally I was thinking all the time. I began to think on the job. I knew that thinking and employment don’t mix, but I couldn’t stop myself.

I began to avoid friends at lunchtime so I could read Thoreau and Kafka. I would return to the office dizzied and confused, asking, “What is it exactly we are doing here?”

Things weren’t going so great at home either. One evening I had turned off the TV and asked my wife about the meaning of life. She spent that night at her mother’s.

I soon had a reputation as a heavy thinker. One day the boss called me in. He said, ” I like you, and it hurts me to say this, but your thinking has become a real problem. If you don’t stop thinking on the job, you’ll have to find another job.”

This gave me a lot to think about.

I came home early after my conversation with the boss. “Honey,” I confessed, “I’ve been thinking…”

“I know you’ve been thinking,” she said, “and I want a divorce!”

“But Honey, surely it’s not that serious.”

“It is serious,” she said, lower lip aquiver.

“You think as much as college professors, and college professors don’t make any money, so if you keep on thinking we won’t have any money!”

“That’s a faulty syllogism,” I said impatiently, and she began to cry. I’d had enough. “I’m going to the library,” I snarled as I stomped out the door. I headed for the library, in the mood for some Nietzsche. I roared into the parking lot and ran up to the big glass doors… they didn’t open.

The library was closed. As I sank to the ground clawing at the unfeeling glass, whimpering for Zarathustra, a poster caught my eye. “Friend, is heavy thinking ruining your life?” it asked. You probably recognize that line. It comes from the standard Thinkers Anonymous poster.

Which is why I am what I am today: a recovering thinker. I never miss a TA meeting.

At each meeting we watch a non-educational video; last week it was “Porky’s.”

Then we share experiences about how we avoided thinking since the last meeting. I still have my job, and things are a lot better at home. Life just seemed… easier, somehow, as soon as I stopped thinking.

Că tot se apropie 1 Martie

Găsiţi tot felu de mărţisoare aici sau tot felu de alte chestii hand made pe http://festart-studio.blogspot.com/

Chestii total aleatoare

Vreau să mulţumesc gugălului că există. Mi se pare cea mai importantă ˝invenţie˝ inventată vreodată şi cred că pe măsură ce o să evolueze o să fie vectorul principal al evoluţiei noastre ca rasă. E minunat să te trezesti dimineaţa cu o curiozitate sau cu o întrebare la care nu ai răspuns şi să ai posibilitatea de a afla răspunsul cu doar câteva clickuri. Nu pot decât să îmi imaginez ce impact ar fi avut ca scolarii şi oamenii de ştiinţă din trecut să fii avut acces la un astfel de izvor de cunoaştere. Deci mulţumesc google! Cu ajutorul lui şi al torentelor am realizat că nu pot să ştiu totul dar pot să aflu şi să învăţ orice.

Într-o altă ordine de idei sunt sătul de ştirile noastre şi implicit de canalele noastre de ştiri. Când eram mic parcă ştirile erau obiective, acum trebuie să suport un căcat de prezentator de ştiri cum îmi citeşte de pe prompter pe un ton moralizator evenimentele curente în timp ce dă din sprâncene şi e trist sau vesel de la o ştire la alta. Actori rataţi. La fel de scârboţi ca aia care scriu stirile pentru prompter care nu se pot abţine să nu-şi scape câte-o părere personală sau o anecdotă de căcat. Du-te-n pula mea şi scrie ştirile obiectiv fără tente de aroganţă. Sunt scârbit şi de subiectele pe care aleg să le prezinte. Nu am nevoie sa aud de fiecare accident, crimă sau viol dacă nu are ceva ieşit din comun. Mii de astfel de lucruri se întamplă zilnic. Nu vorbesc de tragedii ca cea din Haiti vorbesc de aceleaşi babe violate zilnic. Nu e de interes naţional! Singurul canal de ştiri pe care il urmăresc de câtiva ani încoace e Euronews mi se pare singurul canal de ştiri care respecta nişte reguli la o adică de bun simţ şi nu jigneşte intelectul telespectatorului.

Sunt îngrijorat de tensiunile dintre China si SUA.

I’m back beibi!

Am concluzionat că nu pot sta mai mult de câteva luni fără a micţiona ceva pe vreun blog. Aşa că iată-mă din noul în faţa foii virtuale de hârtie. De data asta cu diacritice. E? M-am gandit eu că o să vă gâdile urechile în mod plăcut aşa că am renunţat la viteza mea fantastică de tastare în favoarea redobândirii melodiozităţii graiului românesc. Acum de la fostul blog, blogulunuipesimist (pe care l-am şters fiindcă simţeam că nu mă mai reprezintă), la pesimistul.

Moto-ul care a animat această iniţiativă este: ˝un pesimist nu este decât un optimist informat˝, aşa că o să incerc să vă ţin informaţi cu … ei bine … informaţii. Tot felul de gânduri îmi alergau prin minte când mi-am facut un nou cont pe wordpress azi, dar din nefericire până am găsit o temă semi-decentă, multe din ele le-am uitat.  De exemplu sunt curios cum se manifestă groupie-urile unei formaţii de rock creştinesc după concert… În fine!

Dar nu de asta mi-am refăcut blogul. Nu. Azi pe la pranz când încercam să îmi întind nişte salată de ţelina pe pâine, şi eram aproape de reuşită, mi-a scapat felia din mână. Cum anume? Cu faţa pe care mă chinuisem să întind în jos. Nu ştiu de voi dar eu ma enervez foarte tare când mi se intamplă asta. Nu doar cu feliile de ţelină dar si cu cele de pateu, unt sau brânză topită. Să nu vă mai zic de salata de vinete. Aproape la fel de tare cum mă enervez când deschid o cutie de chibrite şi imi pică toate chibritele pe jos, fiindcă am deschis-o cu faţa in jos.  La pshihoterapeutul meu suna ocupat aşa că am concis că nu îmi rămane altceva de făcut decât să scriu despre asta pe blog, fiindcă ştim cu toţii, nu există mod mai rapid de a te descărca.

Cum imi făceam eu setările la blog fiind pornit către o postare monstru, nu doar ca marime, fiindcă ştim cu toţii că mărimea nu contează (cel puţin aşa zic fetele şi nu văd de ce ar minţii), m-a lovit. Sunt o mulţime de lucruri enervante ce ţi se pot întâmpla în casă! Aşa ca m-am hotărât să fac o lista pe camere.

Să începem cu bucătăria dacă tot suntem aici. Cel mai enervant lucru care ţi se poate întâmpla în bucătărie dupa cele menţionate mai sus, e să intri şi să găseşti o persoană care te enervează. Mai mult ca sigur iţi va trece pofta de mâncare. Acea persoană poate fii oricine începand de la un membru al familiei, la un hoţ sau chiar la cerşetorul de la colţul străzii. Nu ştii nicodată peste cine poţi da in bucătărie. Al doilea cel mai enervant lucru care ţi se poate întampla e să mergi către frigider cu intenţia de a mânca ceva ce ştii cu certitudine că se află acolo şi să constaţi că cineva l-a mâncat sau că doar credeai că există. Acum ce o sa faci? O să mergi până la bila să-ţi cumperi? Eu cred că nu. Pe lângă astea mai sunt chestiile clasice ce te pot enerva. De exemplu să uiţi ceva pe foc şi să se ardă sau să se prindă de cratiţă. A da şi se mai intîmplă să te enervezi când ai scurgeri de gaz şi iţi explodează bucătăria împreună cu o bucată de bloc dar asta se întâmplă maxim odată pe an.

Să trecem la şi anume baie. De departe cel mai enervant lucru care se poate întâmpla e să fii pe budă şi să constaţi că nu mai ai hartie igienică. Dar nu e singurul lucru enervant ce ţi se poate întâmpla pe tron. Să presupunem că … ei bine te caci şi dacă ai baia dotată cu geam el e deschis. Nu e enervant atunci când intră o muscă sau mai rău o albină şi tu nu ai mobilitatea necesară să o goneşti înapoi? Să trecem de la budă la duş. Cel mai enervant lucru care ţi se poate întâmpla când eşti în mijlocul duşului e să se întrerupă apa. Când eşti pe tron şi auzi pe vecinul de sus că înjură să ştii că probabil asta-i cauza.

Cel mai enervant lucru care ţi se poate întâmpla în hol e ca cineva din baie sa îţi ceară hârtie igienică.

Cel mai enervant lucru care ţi se poate întâmpla în sufragerie e să realizezi că e cea mai faină cameră din casă şi nimeni nu stă în ea.

În dormitor cele mai enervante lucruri care ţi se pot întâmpla ţin în principal de persoanele de sex opus care te vizitează (sau mă rog de sexul pe care il preferi).

P.S. Nu-i aşa că e enervant să scapi periuţa de dinţi în wc?